Cântec negru
José Régio (1901-1969)
Unii spun, cu braţele deschise,vino aici,
făcându-mi ochi dulci. fiind convinşi
c-ar fi bine, dacă aşi asculta
când imi spun: “vino aici”!
Eu îi privesc, cu ochi galeşi
(obosiţi, dar plini de ironie)
şi îmi pun braţele în piept,
fiind sigur că nu îi voi urma…
asta este clipa mea de glorie:
să creez o lume barbară!
să nu emulez pe nimeni.
- pentru că trăiesc cu aceeaşi reticenţă
din clipa când m-am desprins din pântecele mumei mele
nu, nu voi merge acolo! Merg doar acolo
unde mă îndeamnă paşii mei…
ca să aflu rostul la care nimeni nu are răspuns
atunci de ce tot mai repeţi: “vino aici”?
Mai degrabă m-aşi târâ prin drumurile pline de noroi,
să flutur în vânt,
ca o cârpă, târându-mi picioarele însângerate, după mine,
decât să merg acolo…
m-am născut pe lume,
doar ca să deflorez pădurile virgine
să-mi îndrept pasii pe plaja nebătută de nimeni!
ori şi ce altceva nu face doi bani.
cum v-aţi închipui să fiţi voi
cei ce m-ar îndemna, cu unelte si curaj
să înving propriile mele obstacole?
sângele strămoşilor nostri curg in venele voastre
iar vouă vă place calea uşoară
mie îmi place Infinitul şi Mirajul
îmi plac adâncurile, torenţii, deşertul…
hai, du-te! Ai drumuri,
ai grădini, ai brazde de flori,
ai o naţiune, ai case,
ai legi, tratate, filosofi şi oameni inţelepţi.
Eu am Folia mea!
o salt sus, ca o făclie arzând în întunericul nopţii,
simţind spumă, sânge şi cântec pe buzele mele…
Dumnezeu si Diavolul mă călăuzesc de-o seamă şi nimeni altcineva!
fiecare a avut un tată, fiecare a avut o mumă;
dar eu, neavând un început sau un sfârşit,
am purces din împreunarea lui Dumnezeu cu Diavolul.
ah! şi nu-mi oferi bunele tale intenţii!
nu-mi cere înţelesuri!
nu-mi spune: “vino aici”!
viaţa mea este un vârtej necontrolat
e un val care se înalţă
e un atom în plus care face explozie
nici nu ştiu în ce direcţie voi sfârşi
nici nu ştiu unde merg,
- ştiu doar că nu merg acolo!
by Constantin ROMAN, London,
© 2012, Copyright Constantin ROMAN)
